Imi omor timpul si ma plimb in soare prin Piata Romana. Trec pe langa mine multi oameni. Incerc sa ma uit la fiecare lung si sa gasesc ceva, o expresie, un sentiment, o traire, o motivatie de a merge. Simt un fior rece pe sira spinarii: cum ar fi sa nu existi? De fapt, cum reusim sa existam? La ce ma raportez ca sa fiu sigur ca exist? La mine? La altii? Ma raportez la mine pentru o vreme. Pentru cata vreme? Nu cred ca m-as raporta la mine pentru totdeauna ca sa fiu sigura ca exist. M-as raporta la altii. Cum? Cum ar trebui sa fie ca sa stiu ca exist? Sa fie oameni pentru care contez, sa fie oameni carora sa li se faca dor de mine, care sa simta nevoia sa ma auda, care sa simta nevoia sa ma asculte, care sa vrea din cand in cand sa ma vada. Cu totii simtim nevoia sa fim semnificativi. Si vrem sa ocupam putin, oricat de putin in sufletul altora. Nu conteaza acel putin, sa fie oricat de mic, dar sa fie. Am auzit o idee foarte expresiva: “Gandurile frumoase pe care le avem pentru ceilalti sunt ca niste cadouri de Craciun. Cum ar fi sa cumperi cadouri de Craciun pentru cei dragi, sa le pui pe dulap si sa nu le daruiesti niciodata?!” Si nu este cine stie ce. Nu este necesar sa-i tii celuilalt cuvantari despre cat de mult conteaza pentru tine. Nu este necesar sa pregatesti momente speciale. Nu este neceasar sa depui un efort deosebit ca sa-i spui un lucru atat de simplu. Probabil ca asta este si principalul motiv pentru care nu o facem niciodata. Ne dorim atat de mult ca mesajul nostru sa fie sigur receptat, incat, atunci cand vrem sa o spunem, vrem sa cream un moment special. Lucrurile insa, sunt simple. Foarte simple. Naturale si firesti. Si facute in mod constant. Avem prea mare nevoie sa stim ca suntem semnificativi. Ca sa fim. Cum putem sti altfel ca existam?
Stateam intr-o noapte treaza, intinsa in pat. Sunt foarte frustrata cand ma trezesc noaptea si nu mai pot sa dorm. Ma gandesc, ma rasucesc, ma uit pe geam si, in cele din urma, imi gasesc un gand “pe care ma tot gandesc” pana obosesc si adorm si ma buhai. Intr-o zi am avut surpriza, ca, vorbind cu o prietena, sa aflu ca si ea are o perioada de nesomn. Si-mi zice: “Cand nu poti sa dormi, da-mi un telefon si vino la mine.” A fost un gand care mi-a ramas in cap. A babanait cateva zile, si, intr-o noapte de nesomn, mi-am adus aminte de el. Si m-am dus pe gand. Cum ar fi daca as lua telefonul, mi-as suna prietena, mi-as pune cizmele in picioare peste pantalonii de pijama, as lua o haina pe mine, si as pleca. Nu mi-a palcut ideea sa merg neaparat la ea acasa, dar mi-ar fi placut sa ne fi intalnit undeva in oras, sa stam amandoua in masina, sa fumam si sa ascultam ceva muzica. Sa parcam pe la Universitate pe undeva, sau in Romana, sa fie ceva lumina si miscare. Sa aberam despre lume si despre nesomnul nostru, despre vietile noastre mici sau mari, despre orasul mizer sau prea minunat, despre vise. Realizez ca nici macar nu am mai auzit oameni care sa-si impartaseasca visele. Mare pacat. Si cum stateam eu asa, in reverie, mi-a venit imaginea unui prieten care mi-ar fi auzit gandurile si ar fi ras cinic, ha, ha, ha.
Postat in Reverie | Etichetat dormi, insomnia, Reverie | 1 comentariu »
Plictiseala mare! Chiar nu ma inspira nimic. Mi-a zis cineva ca “Mamma mia!” e destul de dragut. Intre nimic si vazut filmul asta, e mai buna optiunea cu filmul. Zis si facut. Si chiar asa e, dragut filmul. Si o spune cineva care chiar nu gusta ABBA de nici o culoare. Cert e ca daca versurile sunt originale si nu sunt adaptate pentru film, nu-i o muzica rea deloc. Chiar am fredonat cateva zile “Mamma mia!”. Ramai intr-o stare buna, vesela si insorita. Ajungi sa rezonezi cu placerea, entuziasmul si agitatia lor inca de la inceput. Este un film de vazut cand nu ai alte optiuni sau cand chiar nu ai chef sa vezi un film de 3 lei. Cel putin iti petreci timpul in mod placut. Desi povestea e banala si merge pe pattern-uri, imbinata cu muzica, Pierce Brosnan si Meryl Streep e ca un cocktail cu gheata baut pe malul marii. Si piesajele sunt ca alea de se pun tapet pe peretele din sufragerie. 
)
Postat in Filme | Etichetat abba, film, mamma mia, meryl streep, pierce brosnan | Lasă un comentariu »
Cand nu ai energie, un film bun e super util. De cateva zile functionez pe “low fuel”. Pana azi. Sper. “Burn after reading” m-a trezit din amortire. John Malcovich, Brad Pitt si George Clooney… frumos pentru ochi… Unele personaje sunt usor retardate, altele isterice, altele frustrate. Reci si goi si nasol de reali. Si peste toate, “echilibrand lumea”, CIA-ul.
Dupa ce vezi filmul, te simti chiar penibil ca in ziua de azi sa mai crezi in ideea de destin, de soarta, de ajutor divin, de predestinare, de energii aranjate special pentru tine, sau ca esti propriul tau stapan, ca puterea e in tine, ca tu cum iti asterni asa dormi, etc. Haos e deja un cuvant optimist. De fapt, poate ca ne aruncam in haos existential cu toate “believing-urile” noastre. Poate ca suntem doar niste idioti cretini care traim intr-un haos si mai idiot si mai cretin. Ai putea sa razi si sa iei filmul ca fiind o comedie sau ai putea sa te impusti daca il consideri o tragedie. Ambele optiuni te vor face fericit.
Sau, exista intotdeauna si alte variante. Bineinteles ca te poate lasa rece daca il privesti ca fiind un film despre nimic. Sau, daca violenta te afecteaza, poti sa explodezi frustrat intr-o tumultoasa dezlantuire de “fuck-uri”. Oricum este un film misto comic, tragic, ironic, suprarealist si, as zice eu, prea cinic. Ar fi misto senzatia sa il arzi dupa ce l-ai vazut.
Postat in Filme | Etichetat film | Lasă un comentariu »
WALL-E e un robotel. WALL-E e un robotel care impacheteaza pachetele. WALL-E e un robotel care traieste singur pe Pamantul parasit, plin de gunoaie. WALL-E e un robotel care viseaza la misterul care se intampla atunci cand iei pe cineva de mana. Nu a experimentat asta, dar a vazut intr-un film ca ceva se intampla atunci cand iei pe cineva de mana. WALL-E nu e un robotel creativ. E un robotel colector. WALL-E are ochi expresivi desi nu are gene, nu are sprancene, nu are pleoape. WALL-E are un nume duios. WALL-E este extrem de duios. WALL-E o intalneste pe EVE. EVE traieste pe o nava. EVE este un robotel performant. EVE are o arma puternica si se poate apara. EVE aprinde beculete. EVE poate sa zboare. EVE este un robotel creativ. WALL-E se alimenteaza cu baterii solare. EVE … este prea performanta. Nu arata in film cum se alimenteaza. Zzzz… un scurtcircuit pe nava pe care traieste EVE.
WALL-E real in L.A.
Postat in Filme | Etichetat film, WALL-E | 1 comentariu »
